Ce ne supără? Ce ne doare sau ne rănește? Să fie schimbările, situațiile dificile sau felul în care ne raportăm la ele? Ce trebuie să înțelegem din emoțiile noastre? Haide să explorăm împreună structura emoțiilor noastre.
Am auzit o poveste de la o mănăstire occidentală clădită de un maestru budist, într-o pădure, la două sate distanță de mănăstirea principală. În decembrie, călugării occidentali au decis să aibă un pom de Crăciun acolo. Satenii care au ajutat la construirea mănăstirii s-au supărat și au venit la maestru să se plângă. Ei au spus: „Am făcut o mănăstire budistă pentru călugării occidentali pe care îi susținem și ei celebrează Crăciunul? Nouă nu ni se pare corect ”
Maestrul a spus: „Ei bine, în modul simplu în care mi s-a spus, Crăciunul este o sărbătoare care celebrează bunătatea și generozitatea. În ceea ce mă privește, este benefică. Este foarte mult în spiritul învățăturii budiste. Dar din moment ce vă îngrijorați, călugării nu vor mai sărbători Crăciunul. În schimb, îl vom numi Crăciubudism. ” Astfel, sătenii s-au declarat mulțumiți și s-au întors acasă. Maestrul ne-a învățat să fim buni și toleranți (flexibili). „Ideea este să înveți cum să renunți și să fii liber, cum să fii fericit”, a spus el. Aceasta este libertatea naturală a inimii, dincolo de toate formele și condițiile.
Oare putem trăi o experiență fără a emite o judecată?
Adică fără să o etichetăm ca fiind plăcută sau neplăcută? Oare ne putem întâlni emoțiile într-un spațiu de liniște și lipsă a ego-ului? Adică, cum? Să nu spui nimic atunci când cineva te rănește sau când suferi? Nu, nu asta vreau să spun. Lasă-ți mintea să fie relaxată, nu agitată. Nu emoțiile sunt cele care te fac să suferi. Sunt interpretările emoțiilor cele care te rănesc. Așa că rămâi calmă. Calmul înseamnă să păstrezi o stare de alertă înterioară, să observi experiențele obiectiv, nu subiectiv. Calmul se instalează în mintea ta fără a fi verbal. Când nu te învârți în ideile fixe din minte, atunci starea ta de alertă este obiectivă și funcționează. Atunci nu vei mai eticheta emoția, vei putea observa emoțiile așa cum sunt ele.
Viața nu este doar despre fericire
Dar una dintre cele mai mari minciuni pe care avem tendința să o
înghițim este aceea că viața trebuie să fie bună și frumoasă tot timpul. Ceea ce avem nevoie este să acceptăm este că uneori vor fi situații în viața noastră care ne vor face să ne simțim inconfortabil sau vor declanșa anxietăți pe care nu le putem evita. Dacă putem accepta asta,
începem să înțelegem că fericirea nu depinde de felul în care se întâmplă lucrurile în exteriorul nostru. Adevărata pace, pe de altă parte, vine din interiorul nostru și poate exista indiferent de situația din exterior. Această idee pare destul de departe de realitatea practică, dar nu este chiar așa. Acum facem pași către libertatea naturală a inimii, cum spunea Maestrul.
Acceptă tot ce vine. Chiar dacă nu e de bine
Atunci când conștientizăm că o situație nu este ideală și continuăm să respirăm calm putem rămâne deschiși momentului prezent. Făcând acest lucru, ne acordăm vibrațiile necesare pentru a acționa astfel încât să restabilim echilibrul anterior apariției acestei situații. În felul acesta putem fi sinceri cu noi înșine în legătură cu sentimentele care cauzează furtuna din interiorul nostru. Acum putem prelua controlul stării noastre emoționale, îndiferent de ce ni se întâmplă în viață.
Dar amintește-ți că uneori nu te vei simți bine. Și este în regulă! Sunt experiențe în viață care te vor face să suferi și asta nu se va schimba cât vom trăi. Dar chiar avem puterea de a alege dacă această durere trebuie să se transforme într-o suferință personală. Durerea este inevitabilă, dar suferința este opțională. Atunci când experimentăm durerea nu putem schimba circumstanțele, dar ne putem schimba pe noi. Dacă începem să ascundem sentimentele dureroase în noi și refuzăm să le acceptăm, ele ne vor distruge în scurt timp. Din acest punct, putem fi blânzi cu noi și să ne dăm timp și spațiu acelor emoții într-o manieră sănătoasă. Cum? Fie prin ținerea unui jurnal, prin artă, scris, vorbit cu un prieten de încredere, odihnindu-ne, cântând la un instrument, mergând la o ședință de vindecare, yoga sau antrenament fizic, orice metodă de îngrijire funcționează cel mai bine pentru fiecare dintre noi.
Suferi sau înveți „lecția”?
Putem învăța lecția ce se ascunde în spatele experienței, și putem încerca să înțelegem ce anume din interiorul nostru reacționează atât de tare situațiilor din exterior. Ce adevăr despre noi înșine am ignorat? Ce implicații poate avea acest lucru pentru noi dacă alegem să ne simțim inconfortabil și să căutăm mai profund în noi? Ce încearcă viața să ne arate?
Adevărul este că acum, mai mult ca oricând, noi tânjim după atingerea umană. Asta deoarece într-o lume tot mai tehnologizată, pandemizată, vorbim mai mult prin mesaje scrise și mai multe vizite on line decât în persoană.
Este important să ne dăm seama că aceste sentimente de izolare și singurătate servesc numai pentru a crește dependența pe care o pot avea anxietatea asupra minții și vieții noastre. Dacă simți că nimănui nu-i pasă, este greu să găsești puterea și sprijinul de care ai nevoie pentru începe să te distanțezi de ceea ce declanșează problemele tale emoționale. Având un spațiu sigur, chiar și non-sexual din care să experimentezi căldura și compasiunea unei alte ființe umane este un balsam puternic de vindecare a sufletului.
Cum apare anxietatea
Atunci când ne ignorăm sentimentele, ele nu dispar. Păstrăm acea energie emoțională adânc în corpul nostru sau în aura noastră, dar ea rămâne acolo până ne vom confrunta cu ea. Mesajul dureros al energiei emoționale pe care o purtăm se poate declanșa în situații sau alături de oameni care ne amintesc de evenimentul inițial care a creat reacția emoțională respectivă.
Dacă suntem încă incapabili să conștientizăm sau să acceptăm acea energie emoțională și mesajul pe care îl conține, îl vom ascunde și mai adânc și vom striga din ce în ce mai tare pentru atenție. Am ajuns să înțeleg, după ce am lucrat cu mulți oameni din toată lumea că senzația adevărului emoțiilor reprimate ce țipă să fie auzită era ceea ce eu etichetam ca fiind anxietate.
Uneori poate fi o slujbă ce îi slăbește spiritul unei persoane atât de mult și îi consumă atât de multă energie încât se declanșează anxietatea. Alteori este o relație toxică a unei persoane care nu poate să renunțe la cealaltă persoană. Poate fi frica de a nu fi un părinte suficient de bun sau să nu poată fi capabil să se întrețină singur financiar sau pur și simplu frica de a nu fi suficient de bun în viață. De obicei este o combinație a mai multor factori pentru că ființele umane sunt extrem de complexe. Aceste frici și mesaje emoționale au fost cărate în spate de unele persoane și au fost suprimate până în momentul în care le-au vărsat, nemaisuportând povara lor. În final, acea eliberare masivă de frică, stres și neputință ia forma unui atac de anxietate.
Când sistemul nervos parasimpatic este dominant, corpul este în modul repaus și digestiv. Aceasta înseamnă că prioritatea sa este să se recupereze, să se vindece, să se hrănească și să se refacă din interior. Corpul știe cel mai bine să facă aceste lucruri, dar viața noastră ocupată menține sistemul nervos simpatic, acela în care prioritatea organismului este să facă față situațiilor stresante, (să se lupte sau să fugă), nu să se vindece.
Lasă energia divină să te vindece
Mulți dintre noi nu suntem conștienți de energia subtilă ce ne înconjoară și de toate lucrurile și felul în care energia se dezvoltă și se distruge încet-încet. Sunt locuri și oameni în viața noastră în prezența cărora am simțit o inexplicabilă și profundă senzație de pace și confort (precum biserici frumoase, păduri, munți sau lacuri). Când ne aflăm în acele locuri, înconjurați de energie pură și vindecătoare pe care o emană, ne simțim vii și parcă renaștem. Nu mai simțim grijile și ne amintim că ceea ce suntem, iubim și apreciem la viețile noastre sunt lucrurile simple ce ne umplu inimile cu pace și liniște. Sistemul simpatic aflat pe modul automat se comută pe modul sistemului nervos parasimpatic. Astfel începe vindecarea din interior.
Când ne simțim deprimați sau anxioși, suntem copleșiți de cât de mari sunt responsabilitățile și problemele noastre. Le dăm proporții exagerate și cu imaginația noastră. Ele devin din ce în ce mai mari în mintea noastră până când frica ne copleșește și practic pierdem abilitatea de a funcționa normal până când reușim să ne recentrăm și să avem o perspectivă sănătoasă.
Sunt anumite momente în viață când suntem atât de prinși, încât nu reușim să ne relaxăm, nici măcar în natură. Presiunea este atât de intensă încât ne simțim în permanență copleșiți. Întrebarea nu este de ce ne face Dumnezeu asta, pentru că, de fapt, ne-o facem cu mâna noastră.
Adevărata întrebare este dacă putem vedea miraculoasa grijă pe care le-o poartă Dumnezeu, căci soluțiile apar întotdeauna. În aceste situații faptul că primim ajutor din exterior ne face să ne putem vindeca noi înșine din interior. Adevărata metodă de vindecare și îndrumarea ne pun la loc pe linia de plutire.
Când înțelegem ce înseamnă echilibrul devenim mult mai abili în identificarea dezechilibrului. Având această nouă perspectivă, putem face alegeri mai bune și mai iubitoare cu privire la ceea ce vom face și la persoanele care ne vor înconjura.
Eliberează-te de stres!
Situațiile, oamenii și comportamentele care nu ne mai fac bine ne ajută să acționăm și să luăm măsuri pentru a le minimiza influența. Lasă-te purtată de energia spirituală care este puternică, dar subtilă în același timp, este o forță de vindecare care dă viață și care este întotdeauna prezentă pentru noi, dacă suntem dispusi să o accesăm.
O profesoară a intrat la clasă și ținea în mână un pahar pe care l-a ridicat să-l vadă toată lumea.
Cu toții credeau că va întreba dacă studenții îl văd jumătate plin sau gol. Dar profesoara a zâmbit și a întrebat: „Cât de greu este acest pahar cu apă?” Fiecare a încercat să ghicească. Ea le-a răspuns: „Nu contează greutatea. Contează cât de mult ții paharul în mână. Dacă-l ții un minut, nu e o problemă. Dar dacă îl ții în mână o oră te va durea brațul, dacă-l vei ține întreaga zi mâna va fi amorțiță. În fiecare caz greutatea paharului este aceeași, dar cu cât îl ții mai mult în mână, cu atât se va simți mai greu.”
Ea a continuat: „Stresul, grijile și supărările sunt ca un pahar cu apă. Dacă te gândești un pic la ele, nu se întâmplă nimic, dacă te gândești mai mult, vor începe să doară. Dacă te vei gândi la ele întreaga zi nu vei mai putea să faci nimic, te vei simți paralizată. Este important să-ți amintești să te eliberezi de stres. Debarasează-te de poverile emoționale în fiecare seară, cât mai devreme. Nu adormi cu gândul la ele! Amintește-ți să pui paharul jos!”
Îndiferent de cât de grele sunt problemele tale, în acel moment fii sigură că ești susținută de cea mai puternică forță a Universului, numește-o spațiu, viață sau… iubirea lui Dumnezeu. Și să știi că în acest spațiu al păcii, vindecării și iubirii suntem cu toții reconectați la lumina spiritului nostru, adevăratul nostru sine.
